În fața legii. Corupta etică universitară,

December 17, 2013 in București , Concurs , Uncategorized by Raul

Facultatea mea a organizat un concurs de eseuri cu tema ”ce înseamnă viața de student la noi în facultate” așa că m-au năpădit multe gânduri, trăiri, sentimente. Am scris și eu, însă n-am participat la acest eveniment, pe deoparte fiind convins că n-am cum să câștig, pe de altă parte din cauza durerii pricinuite de ce se întâmplă la noi și-n universitate.

Plin de nerăbdare, mă foiesc la intrarea principală a Aulei Magna din Universitate, am mai fost cu alte ocazii, însă acum este altceva. Mă apropii de intrare, liniștea din jur îmi oferă un sentiment de neliniște, trag ușă înaltă de +2 metri astfel încât să nu fac zgomot, văd din o privire iscoditoare că sala este goală, trag repede capul înapoi. Nu știu ajung să pășesc înăuntru, traversez calm sala către prezidiu, băncile sunt goale, totul e pustiu, liniștea este tot mai puternică în acest mijloc de zi, iar lumina naturală este potrivită. Șovăiala îmi dispare, mă așez la pupitru, simt pictura din spatele meu, care domină sala, că începe să se miște. Scot foaia mototolită din buzunarul hanoracului meu, m tot strâns-o în palme până aici.

 

Inchid ochii și încep:

– Onorată asistență, stimabili și stimabile mă aflu acum în fața Voastră pentru a vă cere opinia cu privire la viața academică, mai exact a comunității din care facem parte.

Am în vedere faptul că printre cei prezenți se află absolvenți din primele generații pe care Universitatea noastră le-a oferit țării, acum aproape un secol, la doar câțiva ani de la semnarea Decretului Măritelui nostru Rege. Situație care mă obligă să vă mărturisesc o poveste persoanală.

Eram în prima toamnă de student, meargeam pe holurile clădirii acesteia din Piața Rupestră, când am întâlnit un domn cu o vârstă înaintată, acesta privea pereții interiori recent renovați. Inevitabil am intrat în dialog cu stimabilul care a început să vorbească despre studiile pe care le-a facut aici, la noi, în jurul anilor `44,`45, pe atunci facultatea dura 5 ani. Am ascultat, în tăcere, plin de nedumerire și respect nostalgia acestui coleg, despre cum arăta cladirea pe atunci, despre studiile contabile, despre război, despre profesorii acelor timpuri, despre universitatea noastră. Această întâlnire a durat mai puțin de 10 minute, discret am dispărut pentru a nu afecta întâlnirea dintre domnul absolvent și amintirile sale.

Domnilor, atunci am înțeles că Universitatea este a noastră, a tuturor și a nimănui în particular. Mă încred în ce veți decide și-n Domniile Voastre.

Să nu înțelegeți că intenționez să caut compătimire, să acuz sau să judec, nicidecum. Tot ce voi prezenta se datorează obligației ce-mi revine de a vă înștiința realitatea acestor ani, în care și eu mă bucur de această Universitate cum ați facut-o la vremea potrivită, dragi colegi.

În perioada mai recentă, ne-am pierdut din credibilitate ca instituție prin schimbarea inversată de a scoate-introduce-simplifica la absurd-scoate examenul de admitere. Această joacă de-a admiterea ne-a făcut să părem lipsiți de personalitate.

O parte ați afirma că prestigiul nostru nu constă în acest proces incipient al vieții de student, de acord, de aceea voi merge mai departe cu expunerea mea.

Taxele universitare sunt nejustificat de mari! și nimeni nu ia atitudine în această situațiune. Cresc mereu, fără argumente, fără plus de calitate din partea instituției. Avem taxe de restanțe tot mai mari, ghiciți ce? Parcă și numărul restanțierilor crește, în plus avem și taxă de mărire, DE CE? Nimeni nu încearcă să justifice în ce și pentru ce sunt cheltuiți bani din Universitate? De ce nimeni, printr-un tabel simplu, clar nu vrea să arate unde este valoarea adăugată pe care se bazează aceste taxe prea mari pentru noi? Taxa de rulment nu se percepe pentru căminiști, dar în fiecare an prima regie costă mai mult decât oricare alta. Regia de cămin este plătită în avans, de ce v-aș întreba, dragi colegi? De ce nu există o notă explicativă pentru costurile reale, istorice, contabile pe care le înregistrează căminul cu studenții? Dacă un student întârzie cu o lună plata regiei de cămin emisă în avans, acesta poate fi evacuat din cămin, DE CE? De ce mai avem gândaci în cămin? De ce avem igrasie pe pereții din dușurile comune? La cantină niciodată nu pot ști ingredientele vreunui fel de mâncare, dar nu mai zic nimic, voi fi considerat sclifosit.

Domnilor, mă puteți considera grobian, dar n-am încotro. Ați văzut vreodată vreun WC înfundat? Ei bine, în căminele noastre sunt câteva doamne care mențin curățenia, acestea au un salariu net de 500 lei/lună! Luați în calcul un abonament de transport public subteran sau suprateran și veți trage concluziile de rigoare.

Cabinetul Stomatologic al Universității nu a mai primit bani pentru materiale de 3 ani, personalul de acolo a strâns câte ceva din donații!

În cele câteva documente de specialitate pe care le-am citit, îmi cer scuze că sunt incult, măcar o singură dată nu am putut observa vreun economist român să fie citat sau vreo lucrare publicată aici. Vă rog, prin rapoartele Băncii Mondiale, IMF, UE ș.a. nu vorbesc de marile centre academice, spun doar că am găsit lucrări ale colegilor din sudul Europei, uneori și din alte țări estice, dar de la noi: nici una! Sigur n-am citit suficient

Ce legături au aceste lucruri cu prestigiul nostru, ca și comunitate academică?

Simt cum tăcerea devine ca o mare de înțepături. Ironic, mă gândesc la cât de simplu e și că Josef K m-ar invidia pentru atenția din jur. Simt cum oameni de diferite staturi au priviri tot mai stăruitoare, mai mult curioși, mă cercetează și urmăresc ce spun.

– Profesia de cercetător e o glumă, din păcate, aici nu e doar vina Universității noastre, dar nici am observat vreun efort din partea acesteia pentru a stimula studenții spre diferite abordări educaționale.

Veți spune că am cui să adresez aceste situații neplăcute și că nu e necesară solicitarea unui Consiliu de Onoare al Universității noastre, pe care îl reprezentați. Vă rog, doar să mă urmăriți și pe mai departe.

Astă toamnă când am ajuns în cămin aflu că o parte din colegi defapt și de drept și-au cumpărat locurile de cazare! Nu sunt surprins, înțeleg de la ei că vor să-și facă o cameră doar a lor, iarași sunt calm, tot acești stimabili îmi aduc la cunoștință că dl. pro…

– Ce insinuezi aici? o voce răgușină vine dinspre dreapta mea, stânga sălii.

– Micuț Petruț, mai apuc eu să spun. Strâng pleoapele mai puternic și nu aleg să intru în dialog cu domnul din auditoriu.

– Dacă cel care ar fi trebuit să rezolve problemele studenților s-ar putea preta la așa ceva, atunci clar nu pot apela la nici un instrument instituțional. Așa zisa comisie de etică este defapt eretică de la orice principii morale, despre asigurarea calității nu putem vorbi, deoarece departamentul are pârghii și sprijin limitat.

Universitatea le oferă unor studenți bani pentru a face anumite servicii, iar aceștia nu pot lua poziție față de aceste practici murdare pentru că și-ar pierde orice bunăvoință din partea Conducerii, mulți dintre ei primesc și burse speciale din partea casei, nu plătesc cămin. De aceea n-au zis nimic când taxele au fost mărite pe repede înainte, de aceea nu vorbesc nimic despre asigurarea calității la nivelul universității noastre, nu există nici un cuvânt despre drepturile studenților străini care se simt ignorați și fără drepturi. Dacă am face un bilanț pentru a vedea câți bani oferă direct și indirect Conducerea acestor studenți pe care îi șantajează am înțelege mai bine de ce nu trebuie să întrebăm De ce au ales tăcerea.

Apoi, Universitatea, prin regulamentele interne, nu permite studenților să poată concura pentru poziții de reprezentare! Mai exact, Conducerea nu recunoaște dreptul studenților de a fi ales decât peste o anumită medie de studiu, cu alte cuvinte: ne laudăm că avem X studenți, dar nu recunoaștem drepturi decât cui vrem. Bun. La fel, Conducerea oferă posibilitatea de a beneficia de un drept constituțional doar dacă studentul alege să devină membru în Unitatea Sovietică Abosolută a Spiritului Efemer!

Biblia Universității noastre acordă drepturi egale tuturor studenților săi și în nici un articol nu face ierarhii. Faptul că un regulament intern reușește să abuzeze drepturile studenților care au medii sub 8 contravine clar atât Bibliei Univ, cât și Legii Educațiunii, Ordinului 3666 (statutul studentului). Mai exact, ideea investirii în funcție a unei persoane de o anumită condiție (medie peste 8, să zicem) cu misiunea de a reprezenta studenți de toate categoriile (diferite medii), însă cu interzicerea cazului invers (ca un student sub 8 să poată reprezinta studenți de toate categoriile, inclusiv pe cei cu medii peste 8) reprezintă un abuz, o discriminare, o atitudine elitistă, nedemnă de un spațiu academic dezvoltat.

Dacă actuala Conducere dorește să apeleze la idiologii apuse, totalitariste care împart oamenii în diferite categorii, după criterii aberante și nejustificate, atunci poate că studenții de mâna a doua (în viziunea Conducerii) care nu au dreptul de a fi reprezentați printr-un candidat de aceeași condiție ar trebui să aibă un reprezentant al lor cu medie sub 8, dar cu atribuțiuni mai reduse, așa cum prizonierii politici aveau în lagărele de muncă forțată unele forme barbare de organizare sau cum, în timpul nazismului, evreii aveau o poliție proprie în ghetourile din Varșovia. Este inadmisibil ca o universitate din Uniunea Europeană să încalce flagrant câteva drepturi elementare, pentru care de-a lungul ultimilor 100 de ani, numeroși oameni au murit. Nu e nici o diferența dintre comuniștii dinainte de ‘89 care împărțeau oamenii după origini și apartenența la Partidul Comunist și atitudinea Conducerii care își propune să discrimineze și să împartă proprii studenți după criterii care nu au legătură cu principiul reprezentării intereselor unui grup profesional, deschis.

 

–          Mai mult, domnul Rect..

–          Poftim?!

–          ..ul Profit Net ar putea să..

–          Tinere, nu vrei să te oprești puțin? Vii și ne turui nouă atâtea fleacuri. Spune o voce din dreapta sălii, undeva prin spate.

–          În fond, tu ce vrei de la noi sau ce vrei în general? Un domn din față intervine.

–          Crezi că noi am avut momente prea fericite? Oarecum încurajator un alt glas domolește avântul celorlalți.

Cicerone unde ești să mă ajuți acum? Calm, măsor cu palma foaia pe care am scos-o din geacă. Isprăvitu-s-a.

–     Gestul meu este unul de a vă prezenta o situație, o realitate, concluziile vă aparțin, reiau eu expunerea ideilor. Apelez la ajutorul Domniilor Voastre pentru a le spune acelor oameni ieftini, unii dintr ei cu venituri bune de mii lei că există o limită. O universitate care își dorește un prestigiu european, fie el și regional, trebuie să promoveze valori, nu șmecherași de interese. Economiștii în loc să alerge după cercetare, Nobel, succes profesional, reputație, aleg să cerșească peșcheș de la unii care… Dacă vreun student amărât era ajutat cu un loc în cămin, m-aș fi bucurat, dar așa… a luat cineva din Conducere șpaga de câteva sute euro pentru locurile unor săraci, pe patrimoniul unei instituții publice. Poate ar trebui să punem șapaga, corupția pe fresca din spatele meu ca parte din economia acestei țări, ca contribuție universitară.

Nu susțin că informațiile care mi-au parvenit ar fi adevărate, posibil ca eu să fi fost mințit, de altfel nici nu stau să acuz sau să solicit explicații. Consider că un om cu rest de moralitate ar demisiona discret sau ar cerceta atent aceste situații. În orice caz eu nu iau rolul Justiției, există Parchet.

Spun doar că, în curând cei săraci nu vor mai putea face studii universitare, iar lipsa unei strategii de internaționalizare a Universității, slaba performanță în cercetare sunt alte lucruri care dor.

Studenții ar trebui să poată concura liber, democratic, echitabil la toate funcțiile de decizie pe care le au conform legii. Să vină studentul și să-și prezinte ideile în fața colegilor, să facem o urnă de vot, fără validări de partid a candidaților, să organizăm transparent campanii, dezbateri, astfel am promova un spirit civic participativ pentru a fi siguri că un student ales în interesul studenților nu va încerca să obțină avantaje personale din reprezentarea colegilor săi, ci va realiza pârghii cât mai solide între aceștia și Universitate. Dacă oamenii din Conducere nu pot face un regulament liber, democratic, în spiritul eticii și al Constituției, eu îmi ofer tot sprijinul pentru a realiza acest document secundar și banal într-un spirit echitabil, just. Organizațiile studențești care desfășoară activități cu misiunea de a sprijini dezvoltarea profesională a studenților ar trebui să poată fi în Senatul Universitar pentru a nu mai exista pârghii de corupere a unor membrii ce au rolul de reprezentare.

Un scârțâit puternic se aude și ușa se deschide, lumina este mai puternică.

–          Mă scuzați, a fost ședință de Senat ieri seară, iar acum trebuie să încui pentru că azi am făcut curat și-am aerisit, îmi spune pe un ton blajin o doamnă între vârste și scundă.

Tăcut, plec abătut. Dau bună ziua și ies din Aulă, apoi din clădire. Aerul de afară mă poartă prin orașul fără liniște.

Am uitat foaia înăuntru, oare o va citi?

(0)(0)

Comenteaza

Adresa dumneavoastra de email nu va fi publicata. Campurile cu * sunt obligatori

89 − 81 =

0 commentarii