Codul de Etică al Universităţii din Bucureşti, partea a III-a – “E de ajuns că nu plagiem codul de la SNSPA! Mai vreţi să respectăm şi normele unui cod de etică?!”

December 21, 2013 in Analiză , București , Concurs by Irina C.

După cum promiteam în *ediția* anterioară (http://universitaticurate.ro/integritate/codul-de-etica-al-universitatii-din-bucuresti-partea-a-ii-a-e-de-ajuns-ca-nu-plagiem-codul-de-la-snspa-mai-vreti-sa-respectam-si-normele-unui-cod-de-etica/) ar trebui să vedem cum stă situația și cu “Normele privind aplicarea şi rezolvarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011″.  Problemă tabu la nivel național, nu zic nu, ce merită discutată. Dar de ce să amesteci Codul de Etică cu L.E.N.-ul?! Ah, da. Pentru a putea părea la o primă impresie că tu pui niște limite morale înalte la nivel de universitate, NU că, de fapt, doar aplici legislația în vigoare. Dar să trecem puțin și prin Lecția de legislație, stimați studenți.

 

             NORME PRIVIND APLICAREA ŞI REZOLVAREA INCOMPATIBILITĂŢILOR PREVĂZUTE DE LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE NR. 1/2011

Art. 33.

Funcţiile dintr-o instituţie de învăţământ superior, aflate într-o poziţie directă de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională, se află în relaţie de incompatibilitate, în sensul art. 295 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi nu pot fi ocupate concomitent de către soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv, după cum urmează:

a) preşedintele Senatului universităţii cu rectorul, prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior, conducătorii structurilor permanente sau temporare aflate în subordinea directă a preşedintelui Senatului universităţii şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale.

b) rectorul cu prorectorii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat, decanii, prodecanii, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii liniilor/secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;

c) prorectorul şi directorul Consiliului pentru studiile universitare de doctorat cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie, în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul general administrativ, membrii consiliului de administraţie, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor aflate în subordonarea prorectorului sau directorului respectiv şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale subordonate prorectorului sau directorului respectiv;

d) membrii consiliului de administraţie cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, directorul general administrativ, directorii de departamente, conducătorii şcolilor doctorale, conducătorii unităţilor instituţiei de învăţământ superior şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale;

e) directorul general administrativ cu decanii, prodecanii, preşedintele consiliului de administraţie în cazul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale, cu persoanele cu funcţii de conducere în cadrul departamentului / serviciilor tehnico-administrative şi cu personalul aflat în subordine;

f) decanul cu prodecanul facultăţii respective, directorii de departamente din cadrul facultăţii respective, conducătorii şcolilor doctorale subordonate facultăţii respective, conducătorii unităţilor subordonate facultăţii respective şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul facultăţii respective;

g) prodecanul cu directorii de departamente din cadrul facultăţii respective, conducătorii şcolilor doctorale subordonate facultăţii respective, conducătorii unităţilor subordonate facultăţii respective şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul facultăţii respective;

h) directorul de departament cu conducătorii unităţilor subordonate departamentului respectiv şi, acolo unde există, conducătorii liniilor / secţiilor de studiu în limbi ale minorităţilor naţionale din cadrul departamentului respectiv;

i) conducătorul şcolii doctorale cu conducătorii unităţilor subordonate şcolii doctorale respective;

j) conducătorul de doctorat cu studenţii-doctoranzi conduşi de acesta.

Comentariu: Aceste incompatibilităţi sunt specifice mai ales privind conflictele de interese, dar la fel de detaliat ar fi trebuit să fie toate articolele, nu neapărat cel în care se prezintă incompatibilităţile, fără a se preciza vreo normă morală ce va fi încălcată în urma încălcării principiului incompatibilităţii. Acest principiu nu este o normă morală în sine ci cuprinde doar nişte reguli. Se pune un accent mult mai mare pe problema incompatibilităţii decât pe celelalte, mai ales prin prisma faptului că a fost creat special un subcapitol pentru acest lucru. În schimb, un cod etic ar trebui să prezinte toate aspectele normelor morale, nu doar acelea care par a fi cel mai convenabile pentru Universitate (doar nu credeați că sunt specifice tocmai conflictele de interes fără a servi .. unui interes).

Art. 34

Orice persoană se află în incompatibilitate cu calitatea de membru într-o comisie de evaluare, de contestaţie, de concurs sau de promovare având ca obiect evaluarea activităţii profesionale şi/sau ştiinţifice a unui angajat al instituţiei de învăţământ superior cu care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv.

Prezenţa ca membru în următoarele structuri colective de conducere nu generează incompatibilităţi în sensul art. 295 alin. (4) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011:

a) senatul universitar;

b) consiliul facultăţii;

c) consiliul departamentului;

d) consiliul pentru studiile universitare de doctorat;

e) consiliul şcolii doctorale.

Comentariu: Cu riscul de a mă repeta – ce s-a menţionat la art. 34 şi la art. 33 are legătură directă cu normele juridice nu cu normele morale. Şi normele juridice trebuie menţionate, dar nu în mod primordial deoarece se ajunge la un simplu regulament de ordine externă, respectiv internă, nu un Cod de Etică.

Art. 35

În cadrul unui departament definit conform art. 133 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, se află în relaţie de incompatibilitate în sensul art. 295 alin. (4) din Legea educaţiei nr. 1/2011, şi nu pot fi ocupate concomitent de persoane care se află unul/una faţă de celălalt/cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională directă la orice nivel, funcţiile didactice de profesor, conferenţiar, lector/şef de lucrări, asistent care desfăşoară activităţi didactice aferente aceleiaşi discipline sau unităţi didactice (curs) din planul de învăţământ al unui program de studii universitare sau al unui program postuniversitar, respectiv cursuri, seminarii/lucrări de laborator asociate disciplinelor din planul de învăţământ gestionat de acelaşi departament.

 

Art. 36

Admiterea la studii universitare de doctorat are loc cu respectarea regimului incompatibilităţilor precizate la articolele 33-35 din prezentul cod.

 

       

CONSIDERAŢII ŞI NORME FINALE

 

Art. 37.

Universitatea din Bucureşti consideră prezentul Cod de etică mai curând ca pe un instrument de educare a membrilor săi, în sensul prevenirii încălcării normelor eticii universitare, decât ca pe un instrument de constrângere.

Comentariu: Despre care norme etice universitare se vorbeşte? Sunt foarte puţine menţionate şi la acelea sunt menţionate mai întâi formele punitive. Nu scrie nicăieri de traininguri etice, de îmbunătăţirea codului etc.

Art. 38.

Pentru cazurile excepţionale în care Comisia de Etică va media, în conformitate cu statutul său, „diferende care implică opţiuni morale în activitatea didactică şi de cercetare”, va putea recomanda conducerii Universităţii adoptarea unor măsuri adecvate pentru stingerea respectivelor diferende şi va da sancţiuni potrivit legii.

   Comentariu: Peste tot se vorbeşte despre “măsuri adecvate” dar ce înseamnă aceste măsuri în mod concret? Ce înţeleg eu din ele ca student dacă nu am în cadrul facultăţii în care studiez un curs pe această tematică?

Art. 39.

Prezentul Cod de etică trebuie aplicat de către toţi membrii comunităţii academice a Universităţii din Bucureşti, indiferent de poziţia pe care o ocupă aceştia în ierarhia instituţiei.

Art. 40.

Codul de etică al Universităţii din Bucureşti nu trebuie folosit nici pentru supunerea subalternilor, nici pentru subminarea superiorilor, ci respectat în litera şi spiritul său, pentru crearea şi dezvoltarea unui climat intelectual propice desfăşurării unor activităţi didactice şi de cercetare competitive pe plan naţional şi internaţional.

Comentariu: Aici ar trebui să se precizeze că pentru un climat etic este nevoie de crearea unei culturi organizaţionale etice. De aceea ar trebui să se folosească mult mai mult decât un simplu cod de etică (care oricum este preluat de la altă universitate).

 Art. 41.

Prezentul Cod de etică devine operant începând cu data adoptării lui de către Senatul Universităţii din Bucureşti, cu majoritatea simplă a voturilor membrilor acestuia. El va fi revizuit anual, eventualele modificări devenind prevederi regulamentare în urma aprobării lor cu majoritate simplă de către membrii Senatului Universităţii din Bucureşti.

Art. 42.

Nerespectarea acestui Cod implică sancţiuni potrivit Codului Muncii şi Legii Educaţiei, pentru salariat, respectiv potrivit Regulamentului de activitate profesională pentru studenţi.   

   Comentariu: De-abia în asemenea articole de final trebuiau menţionate şi normele legislative, dar în prezentul Cod de Etică s-a insistat în majoritatea articolelor pe domeniul legislativ şi pe partea punitivă, nu educaţională.

 

 

Comentariu final:

 

 În opinia mea, management-ul Universităţii din Bucureşti nu este unul neapărat etic (a se vedea ultimul scandal în care este implicat Vlad Nistor, președintele Senatului U.B. – http://adevarul.ro/news/eveniment/vlad-nistor-studenti-1_529cd1adc7b855ff566691d6/index.html). Dar să luăm mai întâi codul de etică prezentat mai sus. Un cod de Etică ar trebui să fie explicit, să nu trezească ambiguităţi, să fie cât mai detaliat, să fie complet (să cuprindă toate secţiunile necesare) şi mai ales să fie prezentat întregii comunităţi academice. Ceea ce nu se petrece în cazul Codului de Etică al Universităţii din Bucureşti. După analiza făcută pe fiecare articol în parte pot spune că Universitatea din Bucureşti nu a respectat niciuna dintre condiţiile menţionate. Codul prezentat este unul care trezeşte foarte multe confuzii şi crează multe neclarităţi în ceea ce priveşte interpretarea. De asemenea el nu îndeplineşte criteriul detalierii tuturor aspectelor posibile din punct de vedere moral de aceea există şi respectivele ambiguităţi.

 

Cu toţii înţelegem că în anul 2013 (respectiv 2014) este foarte greu de adaptat un Cod de Etică la valorile actuale, la regulamentele actuale, la legile actuale, la schimbările constante petrecute pe partea de statusuri şi norme la nivel naţional. Dar chiar şi în acest context ar trebui să respectăm totuşi nişte paşi în elaborarea unui astfel de document. Nu să îl copiem de la alţii sau să îl facem aşa încât normele morale să fie la fel de implementate ca în momentul în care nu existau deloc.

 

Orice Cod ar trebui să aibă mai multe capitole detaliate cu principiile etice, regulile morale, drepturile personalului şi eventual virtuţile morale ale profesiei ceea ce nu găsim în codul nostru. În cazul de faţă codul este structurat pe 4 capitole:

  1. Norme privind respectarea valorilor şi a principiilor etice
  2. Respectarea proprietăţii intelectuale, a drepturilor de autor, a standardelor de integritate academică.
  3. Norme privind explicarea şi rezolvarea incompatibilităţilor prevăzute de Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011
  4. Consideraţii şi norme finale

 

Putem observa doar că găsim câte puţin din fiecare componentă etică, dar nici măcar una nu este completă. În plus al treilea capitol face direct referire la legi, doar la legi, fără nicio specificare de tipul moralităţii. Şi nici nu se vorbeşte despre virtuţile morale ce ar trebui să fie deţinute de o persoană care are vocaţia de profesor. Multe dintre articole chiar nu şi-ar fi avut locul aici dacă s-ar fi respectat regulile de concepere a unui cod de etică. Astfel acest cod se transformă pe ici pe colo ca o simplă declaraţie de principiu sau un simplu regulament legal, fără a fi nici pe departe complet.

 

Aş mai dori să aduc în discuţie rolul ocupat de Comisia de Etică care este doar o formalitate, greşit constituită şi fără a avea experţi etici în ea. Aceasta ar trebui să fie organizată din eticieni care ştiu cum să se descurce în cât mai mult situaţii, oameni care să fie specialişti pe etică şi mai ales să fie interesaţi de domeniu. De multe ori este posibil ca un caz să necesite mai multă investigare decât restul. De aceea este nevoie ca oamenii din Comisie să dorească cu adevărat să descopere adevărul, să descopere moralitatea sau imoralitatea unei acţiuni.

 

Dar dincolo de ce ar trebui să conțină un Cod de Etică, voi, studenții, ce credeți că e de adăugat sau ce anume ați vrea să găsiți în Cod atunci când întâmpinați o dilemă etică?

(0)(0)

Comenteaza

Adresa dumneavoastra de email nu va fi publicata. Campurile cu * sunt obligatori

+ 32 = 38

0 commentarii