Avem nevoie de echitate?

October 5, 2015 in Eseuri și poze by Andreea Petrut

de Maria Cuzuc

Dacă stăm să facem o scurtă analiză, în anul 2011 în România aveam doar 333 de studenți cu dizabilități în toate Universitățile din țară, 24% dintre studenți proveneau din mediul rural, iar ponderea romilor care au absolvit o facultate din cadrul instituților de învățământ superior din țara noastră era foarte mică. Acestea trei exemple sunt doar unele dintre multele altele care pot arăta faptul că în România există grupuri de studenți subreprezentate în universități. Un alt exemplu ar fi faptul că tinerii din mediul rural și nu numai, care nu beneficiază de un învățământ de calitate cu cadre didactice adecvate, ajung să piardă șansa de a se înscrie la studii superioare, mai ales dacă admiterea în cadrul universităților e pe bază mediei bacalaureatului. Un alt motiv pentru care aceștia renunță să își continue studiile îl reprezintă taxele mult prea mari din universități pe care mulți studenți nu își permit să le achite.

Ce se întâmplă cu studenții romi care, dacă au șansa să studieze la o facultate după ce au depus mult efort, sunt etichetați și marginalizați? Face cineva ceva în privința integrării lor?

Ce putem face în situația actuală? Cine ar trebui să se ocupe de bunul mers al lucrurilor? Oare e doar vina decidenților? Nu ar trebui să existe o implicare și mai mare din partea comunității locale și a organizațiilor care își asumă reprezentarea TUTUROR studenților?

În ideea în care universitățile de cele mai multe ori tind să se axeze cât mai mult pe meritocrație, uitând că o parte dintre studenți au nevoie și de sprijin financiar din partea lor, consider că organizațiile studențești axate pe reprezentare au un rol foarte important în dezvoltarea unui sistem echitabil care trebuie să reprezinte toți studenții, inclusiv grupurile subreprezentate sau studenții care nu au avut șansa de a intra în sistemul universitar din cauze financiare de exemplu, sau au ajuns să abandoneze viața academică pe parcurs.

Organizațiile studențești trebuie să își informeze constant studenții pentru ca aceștia să cunoască reglementările legate de politicile și serviciile sociale (cunoașterea regulamentelor interne cum ar fi regulamentelul de cazare  sau de burse). Consider că alte măsuri care ar putea (și ar trebui) fi luate în considerare de către organizații ar fi: consultarea studenților cu privire la problemele pe care le au și identificarea acelora pe care ei le consideră prioritare, prioritizarea problemelor legate de echitate și acces si militarea pentru rezolvarea acestora în strategia organizației, propunerea de soluții concrete în ceea ce privește problemele identificate, informarea studențiilor în ceea ce privește demersurile și rezultatele avute și nu în ultimul rând, sprijinirea reciprocă (să fim uniți,să fim o echipă, să transmitem valorile și a principiile echității în organizații)

Totuși, pe lângă cele enumerate mai sus  trebuie să acceptăm că suntem diferiți și că trebuie să avem șanse egale indiferent de orientare sexuală, etnie sau mediu de provieniență și să învățăm să fim deschiși, să ne acceptăm unii pe alții, integrăm persoanele din aceste grupuri și să nu mai punem etichete așa cum suntem deobicei obișnuiți încă de mici.

Dezvoltarea educației în România nu se mai poate dezvolta fără rezolvarea inechităților. Educația trebuie decentrată de la acumularea de cunoștințe la dezvoltarea competențelor.

Deși munca pare grea nu trebuie să ne dăm bătuți. Un proiect iese în 2-3 luni, ca să schimbăm mentalități poate dura câțiva ani dar și când apar rezultatele…

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009-2014 sau a iniţiatorilor acestui proiect. Întreaga răspundere asupra originalităţii, corectitudinii şi coerenţei informaţiilor prezentate revine autorului articolului.

Likes(0)Dislikes(0)

Comenteaza

Adresa dumneavoastra de email nu va fi publicata. Campurile cu * sunt obligatori

+ 51 = 59

0 commentarii